La scurt timp după bucuria venirii pe lume a bebelușului, proaspeții părinți se confruntă cu prima situație dificilă: colicii. Pe tot parcursul sarcinii mama a citit despre aceste episoade, însă momentul în care puiul ei se confruntă cu așa ceva este unul frustrant. Micuțul suferă, iar alături de el, părinții se simt neputincioși în a-i calma durerile.

Statisticile spun că aproape 20-25% dintre bebeluși sunt afectați de colici. Acestea se manifestă prin episoade de agitație și plâns. Un bebeluș cu colici plânge intens, devenind congestionat și roșu și având tendința de a-și contracta piciorușele și stomăcelul.

Este adevărat, toți bebelușii plâng, însă nu toți au drept motiv colicile. Astfel, numai în cazul celor care o fac mai mult de trei ore pe zi, trei sau patru zile pe săptămână, poate fi un semn că suferă de colici.

Prezența colicilor la bebeluși poate tulbura viața de familie, creându-se o situație extrem de stresantă pentru părinți, mai ales atunci când bebelușii plâng ore întregi și nimic nu pare să-i calmeze. Pentru mai multe amănunte, consultați http://www.colicalmin.ro/despre-afectiune.php.

Potrivit specialiștilor de la ColiCalmin, ”colicile pot afecta bebelușul de la 15 zile și până la vârsta de 3 – 4 luni. Bebelușul plânge intens timp de 2 până la 3 ore, fiind imposibil de calmat. Bebelușul plânge aproape întotdeauna în aceleași momente ale zilei, o dată sau de două ori pe zi, de obicei după-amiaza tarziu ori seara devreme. De asemenea, Bebelușul își trage piciorușele către corp, își încordează încheieturile, își agită mânuțele în aer și își arcuiește spatele. Ca și regulă, stomăcelul bebelușului este tare, chiorăie și produce gaze”.

De-a lungul timpului au fost emise mai multe cauze ale producerii acestora. Astfel, se pare că, în general, colicile apar ca rezultat al imaturității intestinale, putând fi agravate de ingerarea de aer în timpul alăptării, de consumarea anumitor alimente de către mama care alăptează, de disconfort ori stres.

Un alt motiv ar fi intoleranța la lactoză. Pentru cei care nu știu, lactoza este o dizaharidă prezentă în toate tipurile de lapte și este compusă din două molecule: glucoza și galactoza. Pentru ca aceste molecule să poată fi absorbite la nivel intestinal, trebuie, în prealabil, să fie separate de către lactază, o enzimă produsă de organism.

Când această enzimă lipsește, sau este produsă în cantitate insuficientă, lactoza nu se separă, rezultând intoleranța la lactoză a organismului.

”Intoleranța la lactoză este o problemă comună și temporară la bebeluși, cauzată de producția deficitară de lactază, în decursul primelor luni de viață. Odată cu dezvoltarea bebelușului, de regulă după 3-4 luni de viață, organismul acestuia începe să producă suficientă lactază, astfel încât să acționeze cu eficiență mărită în procesul de digestie a lactozei.

Producția insuficientă de lactază din primele săptămâni crește gradul de indigestie al lactozei care, sub acțiunea bacteriilor existente în intestin, inițiază un proces de fermentație care generează gaze. Acestea produc flatulență și umflături abdominale, rezultând un stomăcel rigid”, mai precizează cei de la ColiCalmin.

De asemenea, și activitatea de fermentație excesivă poate cauza o perturbare a mișcărilor perisaltice intestinale, producându-i bebelușului spasme destul de dureroase. Adesea pot fi auzite zgomote produse de stomăcelul său. În cele din urmă, presiunea exercitată de lactoză și de acidul lactic cauzează un reflux de apă, dând naștere unui abdomen umflat și unei diarei acide, ceea ce-i produce celui mic un disconfort accentuat și o stare generală nu dintre cele mai fericite.

La nivelul intestinelor, modificările presiunii osmotice cauzează pierderi de apă, care pot duce la deshidratarea bebelușului, dacă aceste pierderi nu sunt compensate. De aceea, pentru a preveni suferința celui mic, dar și pentru a o ameliora, vă recomandăm ColiCalmin, iar zâmbetul se va zări mai des pe fața bebelușului dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *