Se spune că toți bebelușii plâng și că așa ar trebui să fie. De fapt, chiar dacă este mic și există părerea ”binevoitorilor” care te îndeamnă să te mai domolești și să nu sari la fiecare plânset al celui mic, realitatea este uneori alta. Un copil care are crize repetate de plâns suferă. El nu se răsfaţă, aşa cum sunt mulţi tentaţi să creadă și să-i ”îndrume” pe proaspeții părinți motivându-le că ”trebuie să-și dezvolte plămânii”. Părinţii trebuie să înţeleagă că plânsul celui mic nu este un simplu moft sau un capriciu. Este modalitatea sa de a ne semnala că are un disconfort: scutecul îi este ud, îi este foame, cald, sau oricare alt motiv. Să fim bine înțeleși, niciun copil nu se simte confortabil în timp ce plânge. De aceea, în primul rând, se recomandă abordarea calmă a isteriilor celor mici.

Acea bucurie care nu poate fi comparată cu nimic, acea minune de a fi părinte aduce, în afară de euforie şi responsabilitate, multă grijă, nelinişte, dusă câteodată până la anxietate, care poate da uneori chiar și o depresie proaspetei mămici. Orice comportament al copilului este monitorizat, orice strănut, masă incompletă, iritaţie declanşează teamă în rândul părinților. Ca să nu mai vorbim de plânsetul bebeluşului! Pentru bebeluş, plânsul nu este doar un avertisment asupra unei stări grave, patologice, ci, în primul rând, o formă de exprimare. Plânsul semnalează dorinţele cele mai banale ale copilului, pe care, cu timpul, mama va reuși să le identifice numai după tonalitatea cu care cel mic își exprimă nemulțumirea.

Statisticile arată că aproximativ 20% din bebeluși fac colici, o perioadă de plâns necontrolat, chiar și la un copil aparent sănătos.  Un bebeluș cu colici plânge pentru mai mult de trei ore pe zi, pe o perioadă de mai mult de trei zile pe săptămână. Episodul colicilor apare cu frecvență egală printre copiii născuți prematur sau la termen, indiferent de sex. Bebelusul care suferă de colici este agitat, are reprize de plans însoțite de frecarea piciorușelor, și care se manifestă de obicei, în a doua parte a zilei și spre seară. Ele cedează de la sine, dar uneori este nevoie de câteva remedii care îl pot ajuta pe cel mic să le suporte mai ușor. Pentru aceasta, vă recomandăm ColiCalmin, un produs care se poate administra bebelușului încă de la naștere. Pentru mai multe amănunte despre produs și care sunt efectele lui, vă recomandăm să accesați http://www.colicalmin.ro/despre-afectiune.php.

După patru luni, problema colicilor bebelușui pare că nu mai este de actualitate. Orele de plâns din fiecare seară s-au redus semnificativ, iar în familie se reinstalează liniștea. Dar asta nu înseamnă că până atunci, serile cu ”program” de plâns au trecut ușor.

În fine, în încercarea de a mai calma plânsul copilului, nu trebuie neglijat că legătura puternică, creată încă înainte de naştere, între mamă şi copil face ca acesta să reacţioneze la stresul, tensiunea şi anxietatea mamei. De aceea, în familie trebuie să existe o atmosferă destinsă, calmă şi mama trebuie sprijinită cât mai mult de ceilalţi membri ai familiei, mai ales în primele luni după naştere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *