DESPRE COLICI

Despre colici există o mulțime de păreri, de experiențe trăite, de opinii mai mult sau mai puțin certificate, dar nimic foarte clar și concret. Oamenii de știință nu par a fi în consens în privința cauzelor care duc la apariția colicilor și nu este dificil să ne dăm seama de ce, căci nu se pot efectua teste pe bebeluși de câteva zile, săptămâni sau luni. În plus, este ceva atât de normal și de banal ca bebelușii să sufere de astfel de neplăceri, încât nu reprezintă un motiv întemeiat de îngrijorare. Disconfortul abdominal este ceva foarte frecvent în rândul bebelușilor, astfel că mai toți suferă mai mult sau mai puțin de acesta.

Ce putem face?

Din experiența mea de mamă a doi copii am trecut și eu prin lunile de foc de după nașterea acestora și cunosc ce înseamnă colicii . Ceea ce am constatat în ambele cazuri era faptul că cei mici deveneau agitati și dădeau semne de durere ori de câte ori eliminau aerul din burtică. Colicii se manifestau prin balonare asociată cu flatulență exagerată și zgomotoasă, care, părea evident, că producea dureri intense și disconfort abdominal. După vreo trei luni episoadele de flatulență au început să se diminueze până au dispărut aproape total. Burtica era umflată și destul de tare la atingere, astfel că era de la sine înțeles că durerea avea o cauză concretă, anume colicii.

Impresia mea era că cei mici manifestau o reacție la lapte, ce semăna cu intoleranța la lactoză. Este posibil ca flatulența să fie și cauza aerului ingerat din timpul suptului, dar parcă nu părea a fi singura explicație plauzibilă. Oricare ar fi cauza exactă, există totuși câteva lucruri pe care le putem face pentru a diminua disconfortul resimțit de piticuți. În farmacii există picăturici speciale care au rolul de a diminua durerea și de a elimina gazele care se acumulează în stomăcel. Este bine să le oferim astfel de picăturici celor mici înainte de masă, adică de supt. De asemenea, un alt gest foarte important este să îi ajutăm să eructeze, eliminând astfel din aerul care se acumulează în stomac.

Teoria și practica

Există câteva teorii în privința colicilor. De fapt, ar fi mai de grabă o sumă de factori care concordă în cauzarea lor. Pe de-o parte se presupune că producerea colicilor este cauzată de gazele stomacale. Acestea apar fie prin ingerare, fie în urma digestiei laptelui. De asemenea, se presupune că stomacul și sistemul digestiv nu sunt suficient de maturizate, astfel că nu reușesc să digere complet laptele. O altă teorie are la bază ideea că la început nu există o floră bacteriană pregătită să digere proteinele din lapte, iar ulterior aceasta se dezoltă așa cum ar trebui. Pe baza acestei idei există și soluții care presupun ingerarea de probiotice care ar ajuta astfel la o mai bună digestie.

Există studii substanțiale care demonstrează că bebelușii care suferă de colici prezintă în mostrele de fecale o floră bacteriană forte diferită față de a bebelușilor care nu manifestă crize de plâns accentuat în primele luni de viață. Un alt detaliu de care mămicile ar trebui să țină cont este propria lor dietă, în cazul în care alăptarea se face natural, de la sân. Este recomandat să nu se consume alimente care pot fermenta în stomac, cum sunt fructele și unele legume, ori alte produse care cauzează balonare.

Din ceea ce am testat direct pot afirma că dieta mamei, în cazul meu cel puțin, nu părea a influența atât de mult apariția colicilor. Am urmat și eu cu sfințenie sfatul medicului, cu atât mai mult cu cât doream o soluție rapidă. Dar, am constatat că aceasta nu există și doar înarmată cu multă răbdare vom putea scăpa, și eu și bebe, de nesuferitele colici.

Bebelușilor cu colici nu le este afectat apetitul, iau foarte bine în greutate și sunt sănătoși. De asemenea, colicii apar atât la bebelușii hrăniți la sân, cât și la cei hrăniți cu formulă de lapte. Acest lucru ne arată că nu neapărat tipul hranei este problema, cât modul cum este procesată în timpul digestiei. Mai putem administra și anumite ceaiuri speciale pentru bebeluși care îi ajută să elimine mai bine gazele și să elibereze intestinele. Ulterior, dezvoltarea motrice sau intelectuală nu sunt deloc puse în pericol de episoadele de colici. Se consideră că în momentul în care stomacul de maturizează și este capabil să digere tot mai complet alimentele, colicii dispar, iar bebelușii nu vor mai experimenta senzațiile dureroase.

Soluții posibile

Mai toate mămicile trec prin aceste episoade, care le țin treze nopți la rândul și care le pun în fața situației de a fi mamă. Nopțile lungi par nesfârșite, copilul pare de neconsolat, iar mama nu mai are putere nici să se plângă, căci trebuie să facă față la restul îndatoririlor pe care pe presupune munca de mamă. Pot spune din ce am trăit pe propria piele că este foarte bine să ne ascultăm instinctul ori de câte ori este cazul. Auzul plânsului unui copil ne face să lăsăm baltă orice altceva și să ne îndreptăm întreaga atenție în direcția acestuia. Și asta este și ceea ce trebuie să facem! Orice durere va fi suportată mai bine de cel mic dacă ne simte alături, dacă simte căldura și dragostea cu care îl ocrotim. Oricât de extenuată ar fi o mamă, ea va ști întotdeauna că nimic nu alină mai bine durerea puiuțului ca mângâierea și săruturile ei.

Este important să știm că episoadele de colici vor trece, de aceea nu este cazul să exagerăm sau să ne pierdem calmul. În general, copii și bebelușii preiau din starea afectivă a mamei, astfel că dacă manifestăm stări negative, de nervozitate sau stres, cei mici se vor simți la fel. Cu calm, cu răbdare și dragoste cât cuprinde, putem trece peste nopțile albe, căci provocările nu se vor termina aici. Colicii sunt doar un preambul pentru ce urmează, sunt doar începutul unui lung drum presărat cu multe bătăi de cap, frustrări, dar și cu multe clipe de neuitat și lecții de viață adevărate.

Reacția la colici poate varia, așa că nu este identică în fiecare caz. Precum nici un bebeluș nu seamănă cu altul în manifestări și temperament, așa și modul cum reacționează la colici poate fi diferit. Unii bebeluși sunt de neconsolat, în special cei cu personalitate, cum se zice. În cazul meu, așa a fost fetița, adică primul copil. Era ”rea” de durere cum se zice, iar eu făceam tot ce îmi trecea prin cap să o pot liniști măcar puțin. După 3-4 ore obosea și ea și eu, sau durerea îi dispărea, și puteam reveni la normal. Cu băiețelul nu ispășeam atâta timp, căci el era ceva mai docil. Era mai ușor de consolat, iar lunile de colici mi s-au părut mult mai scurte. Oricum, orice părinte va trece prin astfel de momente, important este să fie pregătit să le înfrunte și să aștepte căci vor trece într-un final.

Este cu atât mai dificil să facem față la provocările de a fi părinte când devenim pentru prima dată. Deja, la următorul sau următorii copii cam cunoaștem ce ne așteaptă și suntem mult mai pregătiți, măcar psihic și mental. La început credem că suferim un calvar care nu se mai termină, dar puțin câte puțin, cu multă răbdare și cărți citite ajungem să trecem cu brio aceste etape cruciale.

Ceea ce este important de reținut este că durerea provocată de colici nu afectează starea de sănătate a bebelușului, nici pe moment nici în viitor. Nu trebuie să ne alarmăm, deci, chiar dacă manifestările lor ni se par crunte. Copii par înnebuniți de durere în această situație, iar părinții devin agitați, căci nu știu ce să facă. Durerea mai poate fi calmată dacă aplicăm ceva călduț pe burtică, cum ar fi un prosop încălzit.

De asemenea, rezultate surprinzătoare îl vor avea și masajul burticii, sau o băiță călduță, în caz că bebe acceptă. Legănatul în brațe, strâns la piept este și acesta o modalitate de a calma puțin din crize. Când cei mici deveneau agitați în somn, eu le aplicam un mic masaj pe burtică, astfel îi ajutam să elimine gazele, iar somnul le revenea instant. Desigur, nu de fiecare dată vom obține aceleași rezultate, chiar dacă avem senzația că aplicăm aceleași metode. Contează foarte mult starea de irascibilitate a celui mic, iar dacă colicii apar pe fondul oboselii, atunci ne putem aștepta la niște reacții mai exagerate.

După cam trei sau patru luni, vom constata că burtica celui mic nu mai crează probleme. Deja bebelușul începe să se întoarcă pe burtă și de pe o parte pe alta, astfel că poate elimina și singur gazele produse în abdomen. Digestia i se cam reglează, iar în scurt timp va trebui să începem diversificarea. Lunile când nu puteam dormi din cauza colicilor vor fi în curând înlocuite de săptămânile de nesomn premergătoare apariției primilor dințișori. Orice mamă simte și ea durerea puiului ei, iar nimic nu o dezarmează mai mult decât să nu poată face nimic pentru a o alunga.

Este indicat pentru părinți să știe să gestioneze cu calm aceste momente de încercare. Oboseala fizică și psihică își pot spune cuvântul, iar mămicile se pot simți debusolate și exasperate. În astfel de clipe este bine să se apeleze la tătici, doar și ei trebuie să își intre în rol într-un fel sau altul. Când mămica nu mai poate, tăticul, măcar din când în când, poate interveni și poate prelua el unele sarcini, cum ar fi îmbăiatul, legănatul sau scosul afară la aer. În acest fel mămica își poate recăpăta forțele și se poate concentra pe ceea ce contează. Orice mic gest făcut de tătic poate cântări enorm și poate ameliora drastic neplăcerile cauzate de nopțile de nesomn datorate colicilor.

Plimbările cu căruciorul sau legănatul în balansoare speciale îl mai calmează pe bebe și acesta va trece mai ușor peste crizele dureroase. Sunt activităţi plăcute care îi mai distrag atenţia de la durere şi îl ajută să se liniştească. Este foarte important ca, măcar la început de drum, cei doi părinți să conlucreze și să-și stabilească prioritățile astfel încât să nu fie copleșiți de viața extrem de solicitantă de noi-părinți. Împreună, pas cu pas, toate momentele dificile ce vin la pachet cu noul membru al familiei vor fi depășite, iar după chinul incipient vor începe să apară zâmbetele și râsul inconfundabil al prichindelului.