COLICI

Ai un copil care plânge ore întregi și nu cedează niciunui efort pe care-l depui pentru a calma aceste dureri? E clar, are colici. Citește mai departe ce sunt acestea, care sunt simptomele, cauzele și căile de atac prin care le poți remedia.

coliciÎți aduci nou-născutul acasă, și săptămâni întregi te tot minunezi de micuța mogâldeață care doarme mănâncă, plânge puțin și te privește pentru câteva minute în ochi. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, bebelușul izbucnește în plâns, un plâns isteric acompaniat de pumnii și picioarele strânși, dar și de înroșirea feței. Nu contează ce încerci să faci, parcă nimic nu-i alină durerile și nimic nu-i oprește plânsetele. Ba mai mult, bebelușul repetă aceste episoade dureroase și stresante în fiecare noapte, în același timp, astfel încât pare că nu se va mai termina niciodată. Bine ai venit în lumea colicilor.

Ce sunt colicile?

Realitatea este, că toți copiii plâng: este cel mai bun (și numai), mod de a comunica nevoile lor, la această vârstă fragedă. Și, ca părinți, suntem programați biologic să răspundem astfel încât aceste prime nevoi să fie îndeplinite. Dar, la copiii cu colici, plânsul începe dintr-o dată, fără niciun motiv aparent, și nu are nici un leac aparent.

Colica nu este o boală sau un diagnostic, ci o combinație de comportamente derutante. Este, într-adevăr, doar un termen general pentru problema plânsului la copiii, altfel sănătoși, și la care, până în momentul de față nu i-a găsit cineva vreo soluție minune care să-i vină de hac, în afară de trecerea timpului. Și, din păcate, colicile sunt destul de comuni în rândul bebelușilor, ea afectând unu din cinci micuți. Episoadele pot dura de la câteva minute, până la câteva ore, la un moment dat, uneori până târziu în noapte. Colicile apar la sugarii cu vârstă între 3 săptămâni și 3 luni. Cât de mult plânge copilul într-un mod excesiv sau extrem, este un lucru subiectiv și diferă în funcție de percepția celui care îl îngrijește.

Medicii, de obicei, diagnostichează colicile pe baza a trei reguli. Plânsul copilului tău:

  • durează cel puțin trei ore de la o întindere
  • apare de cel puțin trei zile pe săptămână
  • persistă cel puțin trei săptămâni la rând. Desigur, unii copii reacționează și mai ”urât” la colici, plânsul lor putând să se întindă pe o perioadă și mai îndelungată de timp, de genul orelor, zilelor și chiar al săptămânilor.

Vestea bună e că aceste colici nu durează. Apogeul, celor mai multe crize se atinge în jurul vârstei de șase săptămâni, după care iau o formă cronică cam până pe la 10, 12 săptămâni. Până la 3 luni (de obicei, un pic mai târziu la nou-născuții prematuri), colicile sugarului par a se fi vindecat în mod miraculos. Colicile se pot opri brusc – sau se încheie treptat, pe durata a câtorva zile, până când dispar de tot.

Între timp, părintele trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, dar și cu multe cunoștințe despre colici, până când aceștia dispar pentru totdeauna.

Care sunt simptomele colicilor la bebeluși?

De unde știi sigur dacă copilul tău are colici? În plus față de cele trei reguli, mai sunt și alte câteva semne și simptome pe care e bine să le știi:

Plânsul se declanșează în același timp, în fiecare zi (de obicei, după-amiaza târziu sau seara devreme, dar poate varia).

Plânsul pare să nu aibă niciun motiv (nu pentru că bebelușul are scutecul murdar sau îi este foame sau obosit).

Își încleștează pumnii, îți strânge piciorușele la piept, dă foarte mult din mâini și din picioare și se înroșește la față.

De asemenea, bebelușul își va închide și deschide ochii de mai multe ori și se va încrunta. Mai mult, poate avea și episoade în care să-și țină respirația pentru scurt timp.

Activitatea intestinală poate crește, iar el poate experimenta gaze sau un ușor reflux.

De asemenea, hrană și somnul îi sunt perturbate de episoadele de plâns, copilul căutând cu disperare un biberon sau sânul numai pentru a se mai calma sau pentru a adormi. Din păcate, reprizele de somn sunt întrerupte de durerile de burtă, micuțul trezindu-se țipând.
Care este diferența dintre un plâns normal și unul cauzat de colici?

Nu există o definiție clară a plânsului cauzat de colici sau cum (și dacă) se deosebește de alte tipuri de plâns. Dar, de obicei, medicii sunt de acord că diferența dintre plânsul cauzat de colici colici și plânsul obișnuit se poate observa chiar dacă nu ești specialist. Cel cauzat de colici pare de neconsolat, se transformă rapid în țipete, iar calvarul durează cel puțin trei ore și, uneori, mult mai mult, timp în care, majoritatea părinților încearcă tot felul de remedii. Cel mai adesea, perioadele în care apar episoadele de plâns cauzate de colici se repetă zi cu zi, deși unii copii le experimentează și noaptea.

Ce cauzează apariția colicilor?

În timp ce cauza exactă a colicilor este un mister, experții știu că nu este rezultatul geneticii sau a ceva care s-a întâmplat în timpul sarcinii sau la naștere. De asemenea, nu este nicio reflecție asupra abilităților parentale (sau lipsa lor, în caz că te întrebi). Și nu e, de asemenea, vina nimănui. Acestea fiind spuse, iată câteva teorii cu privire la ceea ce se află în spatele colicilor:

Hiperstimularea simțurilor. O posibilă explicație: Nou-născuții au un mecanism încorporat pentru perceperea imaginilor și a sunetelor din jurul lor, ceea ce le permite să doarmă și să mănânce fără a fi deranjați de mediul în care trăiesc. Aproape de sfârșitul primei luni, cu toate acestea, acest mecanism dispare, lăsând copiii mai sensibili la stimulii din mediul lor. Cu atât de multe senzații noi care vin înspre ei, unii copii devin copleșiți, de multe ori, la sfârșitul zilei. Pentru a se elibera de acest stres, ei plâng (și plâng și plâng). Colicile se termină, după cum susține această teorie, atunci când copilul învață cum să filtreze niște stimuli de mediu și, procedând astfel, se evită o supraîncărcare senzorială.

Un sistem digestiv imatur. Digerarea alimentelor este o sarcină mare pentru sistemul gastro-intestinal al unui nou-născut. Ca rezultat, produsele alimentare pot trece prea repede și nu se descompun complet, rezultând dureri abdominale și gaze intestinale.

Refluxul acid la sugari. Cercetările au arătat faptul că boala de reflux gastroesofagian la sugari este, uneori, un declanșator al colicilor. Refluxul sugarilor este adesea rezultatul unui sfincter esofagian inferior subdezvoltat, mușchi care împiedică ridicarea acidului din stomac în sus, în gât și gură, care poate irita esofagul. Simptomele includ regurgitări frecvente, lipsă a poftei de mâncare și iritabilitate în timpul și după mese. Vestea bună este că, cei mai mulți copii depășesc faza refluxului în jurul vârstei de un an(de obicei, colicile dispar cu mult înainte de această vârstă).

Alergiile și sensibilitatea alimentară. Unii experți cred că colicile sunt rezultatul unei alergii la proteinele din lapte (sau intoleranță la lactoză) la sugarii hrăniți cu lapte praf. Mai rar, colica poate fi o reacție la anumite produse alimentare din dieta mamei, în cazul copiilor alăptați la sân. Oricum ar fi, aceste alergii sau sensibilități pot provoca dureri de burtă, care pot fi asociate cu un comportament similar celor cauzate de colici.

Expunerea la tutun. Mai multe studii arată că mamele care fumează în timpul sau după sarcină sunt mai susceptibile de a avea copii cu colici; fumatul pasiv poate fi, de asemenea, un vinovat. Cu toate că există o legătură, este neclar modul în care fumul de țigară ar putea fi legat de colici. Ca o recomandare pe care toți pediatrii o fac: Nu fuma sau nu lăsa pe nimeni altcineva să fumeze în jurul copilului tău. DE asemenea, nu-l expune în spații în care se fumează sau s-a fumat.

Remedii pentru colici

În plus față de sentimentele de frustrare și de epuizare, ai mai putea experimenta și sentimente de nepotrivire și vinovăție, văzând că nimic nu pare să calmeze copilul. Așa că în timp ce sfaturile prin care cei din jur te îndeamnă să stai liniștită nu prea te ajută cu nimic, există câteva strategii pe care le-ai putea pune în practică și care ar putea să-i amelioreze stările de iritabilitate ale micuțului. E important însă să ai răbdare și să dai credit fiecărei strategii în parte, înainte de a-ți pierde răbdarea și a trece la următoarea. De asemenea, specialiștii nu încurajează folosirea mai multor remediii în același timp, deoarece vei suprasolicita circuitele copilului, intensificând plânsul pe care, tu, defapt, vrei să-l oprești

Respectarea tehnicii de alimentare corectă la sân reduce volumul de aer pe care bebeluşul îl înghite în timpul suptului. În cazul bebeluşilor hrăniţi cu biberonul, sunt recomandate tetinele prevăzute cu supape anticolici. Este foarte important ca bebeluşul să fie ţinut în poziţie verticală după masă, 10-20 de minute, pentru a elimina aerul. În acest timp, mama îi poate masa uşor spatele, cu mişcări blânde de jos în sus. 

Oferă-i alinare. Este greșit să crezi că la o vârstă atât de fragedă bebelușul tău este mofturos sau alintat. Bebeluşul care plânge din cauza colicilor are un disconfort major, nu face mofturi. El nu trebuie lăsat să plângă în ideea de a nu-l obişnui în braţe sau legănat. Dimpotrivă, puiul tău are nevoie de alinare. Aşa că nu ezita să îi vorbeşti, să te plimbi cu el în braţe. Nu uita că în cele nouă luni de viață intrauterină, bebelușul s-a simțit legănat în burtica ta, fiind familiarizat cu mişcările din timpul mersului tău. În timp ce îl plimbi masează-i burtica uşor, cu mişcări circulare în sensul acelor de ceasornic. Încearcă şi varianta cu comprese calde pe burtică. Căldura rela­xează musculatura abdominală şi intestinală.
Scoate-l afară, la plimbare. O schimbare de mediu ar putea fi potrivită pentru calmarea bebeluşului. Mulți părinți optează pentru o plimbare cu mașina sau cu căruciorul în parc. Majoritatea bebeluşilor se liniştesc şi adorm imediat cum simt trepidaţiile maşinii sau ale căruciorului De asemenea, poți alege o plimbare într-un sistem de purtat. Acesta se va simți și aproape de tine, îți va simți căldura, dar în același timp va respira și aer curat.


MAMĂ DE PROFESIE PE FACEBOOK
Urmărește-ne zilnic pe Facebook